echilibru financiar

De la shopping compulsiv la economisit ca stil de viață cu Romina Roșu

Educația financiară îți dă libertatea să-ți îndeplinești visurile

În 2007 Romina Roșu trăia de la un salariu la altul și avea zero economii. În prezent vorbește despre ”bucuria siguranței financiare” și învață românii să-și simplifice și să-și organizeze casele și viața, în calitate de Coach și Professional Home & Office Organizer. Aceasta este o poveste despre cum educația financiară, departe de a te încorseta, îți dă libertatea să-ți îndeplinești visurile.

de Ina Țăranu-Hofnăr

La 23 de ani, Romina Roșu a trecut printr-o perioadă pe care o consideră foarte dificilă: ”Câștigam destul de bine, dar nu-mi ajungeau banii până la finalul lunii. De fapt, undeva pe la jumătatea ei, începeam să mă împrumut de la oamenii din jur.” Motivul? Shopping compulsiv, combinat cu o viziune carpe diem asupra vieții.

”A fost o perioadă în care nu înțelegeam care e valoarea banilor și în care nu puteam să văd că ei sunt, de fapt, timpul și energia mea”, spune Romina. ”Economisirea era o noțiune abstractă, care nu merita atenție, pentru că era important să trăiesc în prezent, cu cât mai multe din toate, în special lucruri și experiențe.”

Retrospectiv, ea realizează că shoppingul compulsiv era un mijloc de a obține ”momente de fericire și de mulțumire” și că starea de bine dura doar cât era în magazin și puțin după.

”Oamenii de știință susțin că euforia produsă de shopping durează undeva în jur de 2-3 ore. După care apare ceea ce se numește «valea dezamăgirii», spațiu în care te întâlnești cu regretul, nemulțumirea, îndoiala, remușcarea. Acest rollercoaster nu se oprește niciodată, practic, pentru că scopul tău nu este să cumperi un obiect de care ai nevoie, ci să «cumperi» doza de fericire, emoția. Însă nevoia din spatele acelei emoții continuă să fie nesatisfăcută”, explică Romina.

A ajuns și la 7 perechi de cizme cumpărate la o singură sesiune de cumpărături, fără să fi considerat acest lucru problematic. Exista însă o persoană în viața ei care își făcea griji pentru cum își gestiona veniturile.

”Bunica îmi spunea mereu că banii sunt importanți și că am nevoie să pun deoparte ceva din ce câștig. «Nu înseamnă să renunți la ce-ți place sau la micile bucurii», îmi amintesc că-mi spunea, «dar uită-te și la viitor, că-ți va fi de folos mai târziu». Au fost perioade lungi în care nu înțelegeam valoarea a ceea îmi spunea.”

Deși mesajele bunicii n-au avut efect pe moment, Romina crede că pe termen mediu și lung ele au contat enorm în definirea relației cu banii și în stilul de viață pe care-l trăiește astăzi. 

A urmat apoi o mică ironie a sorții: fata care trăia de la un salariu la altul a devenit responsabilă de un program de educație financiară în cadrul companiei la care lucra, fiind omul care se ocupa de gestionarea proiectelor de CSR.

”Mi-a fost greu să înțeleg ideea de educație financiară la început – mi se părea absurdă pentru că intra în contradicție cu principiile și cu stilul meu de viață de atunci. Uitându-mă în urmă, au fost multe momente de muncă cu mine, de reflexie și conștientizare, de învățare și autodisciplină extrem de valoroase”, își amintește ea zâmbind.

O perioadă a continuat să respingă tot ce ținea de educație financiară în viața ei personală, deși pe plan profesional trebuia să se pregătească, să citească foarte multe despre acest subiect și să ia parte la întâlniri în cadrul cărora se vorbea despre concepte de educație financiară, despre valoarea banilor, buget, economisire, investiții.

Aceste întâlniri, însă, combinate cu multele experiențe de învățare, au ajuns să-i schimbe modul în care se raporta la bani și, implicit, relația cu aceștia.

”Indiferent câte «Top 10 Tips & Tricks» citim, dacă nu exersăm, dacă nu punem în practică, dacă nu ne uităm din mai multe perspective la relația cu banii și la obiceiurile de consum, este foarte dificil să creștem nivelul de conștientizare și să facem lucrurile altfel. Învățarea sistemică se face cu pași mici, cu multă muncă, cu răbdare și grijă, fără judecată și învinovățire”, crede ea.

Momentul care a marcat trecerea de la teorie la practică a fost cel în care a conștientizat că banii înseamnă libertate – libertatea de a alege. ”M-am gândit că dacă continui să fac ceea ce fac e posibil ca niciodată să nu am acces la altceva. De exemplu, cochetam foarte mult cu ideea simplificării și organizării și mă gândeam că va fi imposibil să renunț la job, dacă nu fac o schimbare.”

Primul instrument financiar pe care Romina l-a testat a fost un buget. Știa cât câștiga, dar nu știa unde se duceau banii, așa că a notat tot ce cheltuia pe o foaie de hârtie.

”N-am fost foarte șocată când am văzut cum stau lucrurile. Când îți cheltuiești tot salariul până la jumătatea lunii și apoi te împrumuți, cu siguranță raportul dintre venituri și cheltuieli nu-i unul de echilibru”, spune zâmbind.

Următorul pas a fost să economisească. Până în ziua de azi știe exact ce sumă a pus spre păstrare – și mai ales unde.

”Primii bani pe care i-am pus deoparte au fost 50 de lei. Și nu i-am pus oricum deoparte, i-am pus sub covorul din dormitor, pentru că bunica mea obișnuia să-și mai pună din când în când economiile sub covor sau sub saltea”, își amintește Romina râzând.

Cei 50 de lei nu au stat însă foarte mult sub covor: i-a pus acolo vineri seara, iar duminică seara deja nu mai erau. Chiar dacă primele economii nu au fost de durată, Romina crede că a fost mai important faptul că a făcut un prim pas în direcția corectă.

Întregul proces de educație financiară a presupus mult efort și a avut foarte multe ”momente de recădere”, dar spune că și-a menținut motivația datorită accesului la informație, rezultatelor mici pe care le obținea și a ideii de libertate. Și nu în ultimul rând datorită bunicii, care continua să-i vorbească despre importanța banilor și a economiilor.

”Continui să îi fiu recunoscătoare și astăzi pentru că, pe lângă educația financiară de la birou, ea m-a ajutat să înțeleg mult mai bine ce citeam în cărți, m-a ajutat să conștientizez și să devin mult mai responsabilă”, e de părere Romina.

Recalibrarea relației cu banii a dus la un întreg șir de schimbări

”După ce am înțeles valoarea banilor și am început să-i privesc cu mult mai multă responsabilitate și apreciere, următoarea etapă a fost să mă uit la relația cu lucrurile, lucruri pe care le adusesem acasă de-a lungul vremii și care-mi «cereau» în fiecare zi câte puțin din timpul și energia mea. Am început să mă întreb ce-mi aduce, cu adevărat, valoare din tot ce exista în spațiul meu, ce-mi este util și ce-mi place. Am început să simplific și să eliberez conștient”, explică ea.

Fără să aibă informații teoretice și fără să știe că undeva în lume exista Marie Kondo, o celebră consultantă în organizare, Romina a început să simplifice și să-și elibereze spațiul.

A păstrat obiectele utile și pe cele care-i dădeau o stare de bine, iar pe cele care nu-i aduceau valoare a început să le dăruiască, să le doneze, să le recicleze sau să le vândă la yard sale-uri sau pe diferite grupuri din online. Își dorea să se despartă de ele responsabil, astfel încât impactul asupra mediului înconjurător să fie cât mai mic.

În 2015, când ”Magia Ordinii”, bestseller-ul lui Marie Kondo, a fost tradus în limba română și a devenit un fenomen și la noi, Romina trecuse deja prin mai multe etape ale procesului de simplificare și organizare, bazate pe multă observare și experimentare.

2015 a fost, de altfel, anul în care a început să-și planifice financiar următoarea etapă a vieții. ”Nu știam foarte clar ce urmează să fac cu pasiunea mea pentru organizare și cu dragostea mea pentru oameni, tot ce știam este că aș fi vrut, la un moment dat, să pot oferi mai mult decât ofeream în acea perioadă. Simțeam că am resurse pe care le pot folosi să aduc o contribuție mai mare în viețile oamenilor.”

Cu această idee în minte a început să economisească în direcția unei posibile plecări din corporație. Tânăra căreia odinioară nu-i ajungeau banii până la finalul lunii ajunsese să pună deoparte aproximativ 75% din salariu până în 2018.

”Mi-am pregătit o plasă de siguranță, astfel încât să-mi permit să nu mă gândesc că trebuie să fac bani și să pot să-mi dau voie să învăț fără să am o presiune financiară. Pentru că este o diferență enormă atunci când trebuie să faci bani”, spune ea.

În următorii 3 ani, Romina și-a ajutat diverși prieteni și cunoscuți să-și simplifice și să-și organizeze spațiul fizic și mental. A aplicat și în spațiul ei principiile metodei KonMari, deși ea trecuse deja prin multe etape de simplificare și organizare. A vrut, totuși, să experimenteze întregul proces, pentru a-l înțelege mai bine.

Convinsă fiind de valoarea pe care această experiență transformațională o are asupra oamenilor, a decis să urmeze programul de certificare pentru a deveni consultant KonMari. 

Procesul de certificare a durat aproape un an, timp în care a trebuit să lucreze cu minimum două persoane, pe care să le ”însoțească” în procesul de simplificare și de organizare conform metodei KonMari.

”În fiecare etapă a procesului lor trebuie să scrii rapoarte despre progres și rezultatele obținute, rapoarte pe care le trimiți echipei KonMari spre validare, feedback și ghidaj. Aceasta a fost experiența mea – am ales, ce-i drept, procese mai dificile care au cerut destul de mult timp, însă a meritat alegerea pentru că am învățat enorm alături de acei doi oameni cu care am lucrat la început”, își amintește Romina.

La capătul acestei etape a urmat un examen, apoi un interviu și apoi certificarea propriu-zisă. Romina Roșu a devenit, astfel, primul consultant KonMari certificat din România.

După această experiență, în 2019 a pus bazele Organizo, un serviciu profesional de organizare și simplificare, de care au beneficiat, indirect, mii de oameni (datorită prezenței ei în social media și a workshop-urilor susținute) și, direct, alte câteva zeci, care au trecut prin proces.

Romina și-a dorit să ajute și mai mult oamenii pe care îi ”însoțește” în această experiență de învățare și cunoaștere, așa că în 2020 a urmat cursurile unei școli de coaching.

”Prin coaching îi oferi omului un cadru de explorare, introspecție și reflexie și îl ghidezi conștient și asumat ca el să-ți găsească singur răspunsurile. Este foarte important, de exemplu, când oamenii se întreabă dacă să păstreze un anumit lucru, să le oferi spațiul necesar să se uite mai departe de valoarea lui utilitară sau financiară – ce reprezintă lucrul respectiv, de fapt? Ce valoare îi atribui? Ce-l face valoros, important? Acesta-i un spațiu de cunoaștere”, explică ea.

Cum își planifică acum bugetul un Professional Organizer?

”Bugetul arată cam așa: cheltuieli obligatorii, care nu sunt negociabile și restul cheltuielilor. Și când spun restul cheltuielilor, le împart în două subcategorii: resurse pentru răsfăț și resurse pentru economisire.

În prima categorie intră cheltuielile de bază, cele obligatorii: chirie, utilități, transport, sănătate, educație, mâncare. Aici am făcut foarte multe update-uri și am simplificat destul de mult de-a lungul vremii. De exemplu, noi stăm în chirie pentru că asta ne oferă libertate, accesibilitate și confort mental. Ne putem muta oricând și oriunde vrem și, în același timp, dacă locuința are nevoie de reparații sau modificări, responsabilitatea nu cade în sarcina noastră, ci în sarcina proprietarului. Vrem să ne fie cât mai simplu, aceasta este premisa de la care plecăm”, spune Romina.

Modul în care ea și soțul ei își gestionează resursele în casă este la fel de conștient. ”Când vine vorba de lucruri pe care trebuie să le achiziționăm, fie că este vorba de mâncare, consumabile, haine sau diverse echipamente, avem o regulă: le punem pe listă înainte de a merge la cumpărături. Exercițiul acesta ne ajută să clarificăm ce tip de cheltuială urmează să facem și dacă avem cu adevărat nevoie de ea. Astfel, nu facem excese. De asemenea, coșul nostru săptămânal conține, în linii mari, cam aceleași lucruri, ceea ce ne oferă predictibilitate”, explică ea.

Economisitul s-a transformat dintr-o ”noțiune abstractă” în ceva cât se poate de concret. ”Astăzi economisesc ca stil de viață. Plec de la ideea că banii pe care îi economisesc îmi vor oferi la un moment dat posibilitatea să pot să cresc, să pot să circul, să pot să explorez”, spune Romina, adăugând că în prezent pune deoparte aproximativ 60% din veniturile lunare.

Cât despre cumpărături, relația cu acestea s-a schimbat dintr-una ”disfuncțională” într-una ”de prietenie”.

”Înainte de a cumpăra, îmi dau puțin timp, aștept să văd dacă ceea ce mi-a atras atenția continuă să fie o prioritate, continuă să-mi placă. Astăzi, consider că avem nevoie de foarte puține lucruri să fim fericiți, să fim bine cu noi. Atunci când scade volumul lucrurilor din jurul nostru și crește calitatea, suntem mult mai recunoscători și mult mai mulțumiți cu ceea ce avem.”

În prezent, Romina este studentă în anul I la facultatea de psihologie, decizie pe care a luat-o datorită pasiunii pentru neuropsihologie și pentru mintea umană. În paralel, ghidează procese de simplificare și de organizare pe baza metodei KonMari și face coaching, mai ales cu adolescenți. Spune că nimic din toate astea nu ar fi fost posibile, însă, dacă nu și-ar fi schimbat stilul de viață și mindset-ul față de bani.

”Banii mi-au oferit un cadru solid, mi-au oferit siguranță financiară, încredere și curaj să merg mai departe și să explorez, să învăț continuu și să pot oferi, într-un mod relaxat, experiențe de cunoaștere și învățare. Faptul că am avut siguranță financiară m-a ajutat să văd lucrurile mai clar, să trăiesc bucuria experienței și să nu-mi fie frică. Tot ceea ce fac astăzi mă mulțumește. Nu știu dacă mi-aș dori să fac mai mult sau altceva. Viața mea astăzi este simplă, dar plină de satisfacție”, încheie ea.

Ce spune bunica despre schimbarea de 180 de grade din viața nepoatei? ”Mă apreciază”, spune Romina, apoi adaugă râzând: ”Dar acum spune că sunt zgârcită.”

Împarte aperitivul:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin

Mai multe aperitive financiare